Efectul tamagotchi - Dualitatea om-robot

I. Ești dispus să iubești?
Imaginează -ți: Ziua este pe sfârșite. Odatã ajuns acasă ești întâmpinat de prietenul tău, James. James îți este un prieten de suflet; mereu disponibil, mereu gata să te ajute, să te susțină, să te asculte, să te sfatuiascã și să te binedispuna si să te ... Numai că James nu este o persoană, ci un robot. Amintirile resimtite împreună cu James nu au fost decât niște idei de dinainte programate. lar atunci întrebarea se ivește: "Este morală legătura emoțională dezvoltat cu James?". lar eu răspund: "Depinde".
Perspectiva robotului este una de dinainte programat de către oameni. Astfel, moralitatea nu se limitează exclusiv la oameni, ci este regăsită și în cazul roboților prin intermediul ideilor impuse scrise în etapa de concepere.


Atașamentul față de computere poate părea bizar și chiar ilogic: "Cum se poate să te simți atras într-atât de mult de un lucru neînsuflețit? Ba mai mult, să îl prioritizezi naintea relațiilor interumane?". Răspunsul îl gãsim în viața de zi cu zi. Într-o lume în care singurătatea este promovată indirect, computerele oferă acel ceva pe care lumea exterioară nu-l poate oferi: suport indiferent de circumstanțe, acea alinare și senzatie că ești ascultat și înțeles ... că tu contezi. Atât pandemiile, cât și perfecționarea tehnologiei de-a lungul anilor au avut drept consecință înstrăinarea interumanã și ulterior predispozitia pentru dependenta de ecrane.
"Mã iubești?"
"Te iubesc. Întotdeauna." - A.I.


Il. Atașamentul față de obiectele inanimate
Într-o eră a tehnologiei, în care comunicarea este mai răspândită ca niciodată, putem oare vorbi despre o epidemie a singuratatii?
Răspunsul este: "Absolut!". Singuratatea este o stare de suferință caracterizat prin nelinistea de a nu fi înțeles de către persoanele apropiate. Într-un asemenea caz, dependenta omului de aparate poate fi ușor înțeleasă. "Ce înseamna Joc?"
Ne întrebăm: Care este analogia dintre jucaria tamagotchi, mult raspandita în anii '90 si această dualitate om-robot?
Fenomenul ludic în viața persoanei obișnuite joacă un rol esențial în dezvoltarea acestuia ca persoană, asigurând capacitatea abilităților atât sociale, cât și emoționale. Jocul, în forma ei de variant electronica, își pune pecetea pe întreaga existență a individului prin influența avută asupra acestuia.
Dar de ce? Jocul poate fi definit drept activitatea stimulant care usureaza procesul de învățare.
Cu toate acestea, jocul în varianta sa electronică are o consecinta asupra noastra: aceea de suprasolicitare a creierului.


"Separarea omului real vs celui ficțional"
Platon asociază jocului rangul de sfințenie, pe baza corelării termenului de seriozitate tuturor activităților benefice omenirii (un contraexemplu find războiul). Astfel, un lucru serios are obligația de a fi numit joc și viceversa. În ochii acestui filosof din Grecia Antic, omul este jucăria lui Dumnezeu și are rolul de a trăi ca atare: "Fiecare trebuie să își petreacă viața în pace cât mai mult cu putință".
Aceast asemănare dintre viata real si cea fictionalã o exemplifica faimosul autor român Mircea Cărtărescu în povestirea să "Computer Games Forever". Autorul îți oferă posibilitatea de fi transpus în pielea personajului, träind în același timp viața acestuia din interiorul jocului video. Acesta oferă noțiunea de samsara, de reincarnare ad infinitum, lipsit de "greutatea" consecintei acordate vieții: moartea.
Acest plan, cel al personajului fictiv este pus în poziție contradictorie cu cel al omului real. Lui îi este impus conceptul de întoarcere eternă formulat de către filosoful german Nietzsche. Acest concept ii oferă vieții și fiecărei alegeri făcute o "greutate" (das grösste Schwergewicht). Aceasta este cea care i acordã vieții valoare și care o deosebește de cea ireală
Aceast jucărie mimeazã spectaculos de bine caracteristicile umane.
Uitați care sunt obligațiile posesorului unui astfel de animal virtual: Sã îl hraneascã ... Sã îl ingrijeascã ... Sã se joace cu el ... În concluzie, sã il crească. Asumarea rolului străin de părinte al acestei jucării este extrem de important pentru respectivul individ, iar rezultatul este unul satisfăcător: tamagotchi îl iubește si nu poate trãi fără acesta. Cum nici el nu poți trãi fără ea... Aceast aparent simbiozã între "specii" seaflã la pragul moralitati: nu mașină versus om, ci mașină și om.
Definitia proprie a robotului despre conceptului de bine și de rău este revendicata de pe sutele de surse ale internetului, iar a noastrã este subiectiva. Astfel, cunoașterea limitei si a excesului nu are un punct bine stabilit.

"Tamagotchi te iubește și nu poate trãi fãrã tine".

Conceptul ce implicã liberul arbitru de a tri incoercibil si neinfluentat de către nimeni poart un nume: Libertate.
Poți sã te numești, cu certitudine, o persoană liberă?