Frica de a fi observat

Fie că era atunci când făceam sport singuri în camera noastră și, la intrarea părinților, ne ascundeam, fie că trebuia să dăm un discurs important și ne era frică de ce o sa zică publicul, cu toții am trăit această frică de judecată măcar o dată în viața noastră. Aceasta este o temere complet normală, dar, dacă este dusă la un nivel extrem, poate fi denumită scopofobie. Aceasta poate condiționa viața de zi cu zi a persoanelor afectate, iar conexiunea ei nu se face doar cu scenariile sociale, ci și cu teama de invadare a spațiului personal.

Scopofobia este recunoscută ca o formă de fobie socială și se manifestă de obicei prin anxietate sau panica în situații sociale în care persoana este privită cu atenție. Poate include și autocritica excesivă și teama de judecata si parerea celorlalți. Deși cauza fobiei poate fi, surprinzător, și genetică, există și factori precum traumele din copilărie, insecuritatea sau experiențele negative legate de opinia și judecata celorlalți.

În zilele noastre, mai ales din cauza rețelelor sociale, mulți oameni simt că sunt observați constant și că orice acțiune pe care o fac va fi judecată. Acest fenomen a generat o presiune mare, creând nevoia de a considera că fiecare acțiune pe care o facem trebuie să fie perfectă. Pentru mulți, această presiune și stresul sunt factorii care duc de multe ori la apariția scopofobiei si duce si la izolarea sociala

Autoizolarea este o consecință frecventă, în care persoana simte că intimitatea spațiului personal este singura sursă de confort și că acolo pot fi ei înșiși, fără teama de a primi atenție nedorită..

Frica de a fi observat pune impedimente în viața cotidiană a oricărei persoane. Aceasta limitează oportunitățile de carieră, relațiile sociale și chiar sănătatea mentală. Persoanele care suferă de această teamă pot renunța omite ocazii importante, cum ar fi promovări sau participarea la activități sociale, din teama că vor deveni centrul atenției și vor atrage toate privirele nedorită asupra lor.

Deși am discutat despre cazurile extreme, trebuie menționat că această frică există și în cantități mai mici, normale, iar frica de a fi observat este o experiență constant prezentă mai ales în perioada adolescenței. În această perioadă, nevoia de a fi observat, de a te arăta și de a te integra, de a fi ca restul, este una care nu doar că se contrazice, dar pendulează constant în interiorul nostru. În aceste timpuri nevoia de autocunoastere este imensă iar atenția primită în urma acțiunilor noastre este ceea ce ne împinge între aceste două extreme, iar un simplu comentariu ne poate influența semnificativ, creându-ne frica de a fi observați.

Deci este destul de important să înțelegem că frica de a fi observat este o parte naturală a experienței umane, dar atunci când devine excesivă, poate avea un impact colosal. Lucrul cu sine, susținerea celor din jur și autoacceptarea sunt pași importanți spre depășirea acestei temeri.

Cumva, această frică are și un aspect frumos, mai ales pentru că, fiind ființe sociale, suntem profund afectați de ceea ce ne adună și ne face ceea ce suntem. Tu ce părere ai despre această frică? Ai simțit-o vreodată? Cum te-a făcut să te simți? Cum ai reușit să-ți gestionezi emoțiile?